Exact la un an de la moartea lui Shimon Peres, îngrijitorul lui filipinez povestește despre ultimele luni de viață ale marelui dispărut

El i-a lustruit pantofii lui Shimon Peres, i-a preparat micul dejun și chiar l-a ajutat să facă duș.
În calitate de îngrijitor al lui Peres, Ferdinand Capacia l-a cunoscut pe cel de-al 9-lea președinte israelian și laureatul premiului Nobel, într-un mod pe care aproape nimeni nu l-a făcut.

Când Peres a murit, cu un an în urmă, la vârsta de 93 de ani, cel mai înduioșător tribut adus celui dispărut nu a venit de la șefii de stat care au vorbit la înmormântarea sa, ci de la filipinezul în vârstă de 34 de ani care era cu el în fiecare zi.
“Zi și noaptea am fost împreună”, a scris Capacia într-o postare pe Facebook care a fost distribuită de peste 1.300 de ori. “Îmi va fi dor de vocea ta răsunătoare, de zâmbetul tău, de felul în care-mi spuneai laila tov (noapte bună) Freddy, înainte de a dormi noaptea …”.
La vremea respectivă, Capacia a refuzat cererile de interviuri din partea reporterilor din respect pentru îndurerata familie a lui Peres. Dar cu puțin timp în urmă, când s-a apropiat aniversărea morții lui Peres, decedat pe data de 28 septembrie, el a decis că este timpul să-și spună povestea. Privind înapoi la cele 14 luni petrecute cu fostul președinte, Capacia este plină de tristețe datorită pierderii și regretă că nu și-a depășit timiditatea pentru a-l cunoaște mai bine pe fostul președinte.
La aniversarea morții lui Peres, Capacia, care este creștin, a aprins o lumânare în memoria sa.
“În ebraică, spunem: <Haval she ein li zman>. Este păcat că nu mai avem timp să fim împreună”, a spus el ziariștilor de la publicația ”Forward”.

 

Acum, Capacia are grijă de un alt israelian în vârstă, pe care nu-l poate părăsi și nu a avut o zi liberă într-o lună. Neputând să se întâlnească în persoană cu ziariștii, el și-a relatat povestea în mai multe interviuri telefonice cu publicația ”Forward”, serile, după ce angajatorul său s-a retras în pat pentru a dormi.

***

Când Capacia a început să lucreze pentru Peres, amândoi aveau îndoieli.
Peres s-a opus în mod categoric angajării unui îngrijitor, văzând prezența unui ajutor zi de zi drept o încălcare a independenței sale. “Recunosc că la început m-am opus cu fermitate ideii”, a declarat el, într-un interviu din iulie anul trecut, site-ul de știri israelian Ynet, dar a spus că în cele din urmă a cedat presiunii familiei. “Îmi place intimitatea mea, dar înțeleg că la vârsta de 93 de ani aceste lucruri se întâmplă”.
Capacia, la rândul său, acceptase oferta unei agenții de a lucra cu un client “foarte faimos”, înainte să știe despre cine este vorba. Dar când a aflat că va avea grijă de omul despre care a citit în timpul liceului din Filipine, la cursurile de studii sociale, a intrat în panică. Intimidat de perspectiva de a lucra pentru titanul israelian, el era îngrijorat de faptul că o greșeală din partea sa s-ar reflecta grav asupra tuturor muncitorilor filipinezi din Israel, subliniază ”Forward”.
Fostul asistent al lui Peres, Yona Bar-Tal, este cel care i-a spus să rămână.
Și astfel, în iulie 2015, Capacia s-a mutat într-o cameră de rezervă din apartamentul lui Peres cu pat, televizor și bandă de alergare. El și-a amintit ziua în care și-a cunoscut noul șef. Capacia era nervos, până când a văzut zâmbetul lui Peres.
– Shalom Freddy, mahnishma? (Ce faci?), i-a spus Peres.
– Ha kol beseder (Totul este bine), a răspuns Capacia.
– Mă bucur să vă întâlnesc domnule președinte. El i-a strâns mâna lui Peres cu ambele sale mâini.
– Am crezut că visez, a spus el.

 

 

***

Sarcinile lui Capacia erau clare: el trebuia să gătească, să facă curat, să se asigure că Peres și-a luat medicamentele și să acționeze ca un prim răspuns în caz de urgență. Având în vedere importanța sarcinilor sale, Capacia a explicat că s-a aflat mereu în stare de alertă și că dormea ușor.
Într-o seară, după ce Peres adormise, Capacia s-a trezi la auzul unei zgârieturi ușoare în încăperea alăturată. A intră și l-a văzu pe Peres pe podea. Primul său gând a fost că Peres căzuse, dar acesta doar căuta un buton pe care-l pierduse.
Peres avea obiceiuri austere, iar Capacia a învățat repede să țină pasul.
Președintele se trezea între orele 3:00 și 4:00, făcea un duș, se îmbrăcat și apoi mergea 10 minute pe banda de alergare din camera lui Capacia. Apoi stătea pe canapea cu un ziar și urmărea știrile dimineții, în timp ce Capacia pregătea micul dejun.
Întotdeauna, Peres și-a început masa cu un pahar plin cu suc de lămâie pe stomacul gol, un tonic despre care credea că îl va menține tânăr. Micul dejun era tipic israelian: salată, pâine și brânză. În jurul orei 8:00 sau 9:00, pleca la ”Peres Center for Peace and Innovation”, instituție pe care a înființat-o, revenind acasă în jurul orei 17:00 sau 18:00 după-amiaza.
Capacia pregătea dejunuri simple, cum ar fi sparanghel, broccoli sau o omletă. Uneori îl trata pe Peres cu un preparat filipinez, cum ar fi Cantonese noodles. După cină, Peres urmărea știrile de seară și se retrăgea în dormitor în jurul orei 21:00 cu “Layla tov” (Noapte bună). Capacia îl verifică întotdeauna înainte să se culce.
Capricia spune că Peres îl invită adesea să mănânce cu el, dar el aproape întotdeauna a refuzat, preferând să mănânce înaintea lui Peres.
Capacia susține că era prea timid să se apropie de fostul președinte, sentiment generat de părerea filipineză conform căreia politicienii sunt departe de oamenii de rând.
După ce Peres a murit, Capacia a regretat profund că nu l-a cunoscut mai bine.
Uneori, Capacia a încercat să reducă distanța dintre ei, glumind. Într-o zi când lustruia pantofii lui Peres, i-a spus acestuia că a fost promovat. De ce? l-a întrebat Peres. Când eram un copil, i-a spus el, lustruiam pantofii tatălui meu, un polițist. Dar acum lustruiesc pantofii unui președinte. Pantofii lui Peres erau atât de strălucitori, încât Capacia glumea spunând că furnicile s-ar rostogoli de pe ei. Iar Peres râdea în hohote.

***

După ce Peres a primit un stimulator cardiac în luna septembrie a anului trecut, el a devenit mai dependent de Capacia. Acesta l-a ajutat să facă duș, deoarece nu-și putea ridica brațul deasupra capului. Ultima oară când Capacia l-a văzut pe Peres, acesta la bătut pe umăr și i-a mulțumit pentru ajutor. “În acel moment, am vrut să-l îmbrățișez, dar pentru că sunt timid, nu am făcut asta”.
La scurt timp, Peres a fost spitalizat în urma unui accident vascular cerebral. A murit două săptămâni mai târziu.
Capacia a plâns și apoi a scris tributul pe Facebook.
În interviul său cu redacția Forward, el și-a exprimat recunoștința față de familia Peres și față de Bar-Tal. “Nu am cuvinte să vă spun, dar vă mulțumesc. Mulțumesc că ați avut încredere într-un filipinez ca mine”, a spus el.

***

În viața lui Capacia a fost o combinație de noroc și intervenție divină care l-au adus alături de Peres. Capacia a crescut în Batangas, o provincie de pe litoralul filipinez, la sud de Manila. Cel de-al cincilea din cei șase copii și singurul copil de sex masculin dintr-o familie creștină devotată, el a fost crescut în povestiri despre Ierusalim și a dorit să viziteze într-o zi Țara Sfântă.
Copilăria lui Capaci a fost întreruptă când tatăl său a fost închis șase ani pentru uciderea unui alt polițist după o dispută. Familia lui a rămas fără venit, dar tatăl său a fost achitat de crimă și a fost reintrodus în poliție.
Cu familia din nou stabilă din punct de vedere financiar, Capacia s-a înscris într-un program de transport maritim din Manila, pentru a deveni căpitan al unei nave comerciale. Era un vis pe care l-a cultivat din copilărie, când construia bărci din sticle de plastic. După absolvire, a lucrat pe o navă locală care transporta nuci de cocos și oameni din și spre insule. Cu toate acestea, era dificil să avansezi în calitate de pescar comercial și a început să caute alte opțiuni.
La sfârșitul anilor ’80, după ce Israelul a blocat permisele de muncă palestinienilor pe fondul preocupărilor legate de securitate după Prima Intifadă, s-au deschis noi posibilități pentru ca muncitorii străini să ocupe locuri de muncă din Israel. Capacia a spus că mai mulți prieteni au găsit de muncă în Israel ca îngrijitori și el a decis să urmeze aceeași cale, învățând rudimentar ebraica, înainte de a veni, în 2012.
Capacia a spus că el câștigă 5.000 de șekeli pe lună ca îngrijitor (în jur de 1.250 euro), din care o parte trimite familiei în Filipine. Conform lui, cu același salariu a fost plătit și de Peres.
Banii i-au permis să-și construiască în țara lui o locuință cu două etaje unde va trăi atunci când se va întoarce – îngrijitorii străini neavând voie să stea în Israel mai mult de perioada permisă de viză temporară de muncă.
Mama lui Capacia a murit din cauza unei bolii renale în februarie și el a fost în Filipine pentru înmormântarea ei. A fost prima dată când s-a întors acasă de când a venit în Israel, în 2012. A adus cu el o comoară prețioasă pentru sufletul său, o carte a lui Peres despre David Ben Gurion, cu semnătura lui Peres pe prima pagină.
Capacia a dăruit această carte tatălui său.
Acum, în Israel,, când nu doarme în casa noului său angajator, el împarte un apartament în Tel Aviv cu alți șase bărbați filipinezi, toți îngrijitori.

Autor: Naomi Zeveloff / Forward

Comments

comments

Be the first to comment on "Exact la un an de la moartea lui Shimon Peres, îngrijitorul lui filipinez povestește despre ultimele luni de viață ale marelui dispărut"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*