Cu ceva timp în urmă, mai bine de o jumătate de an, am început colaborarea la emisiunea„Actualitatea israeliană”, (director Nando Mario Varga, CEO ȘI Fondator al Trustului media „Anima”), în cadrul căreia am realizat rubrica „Turism în Israel”.
Mărturisesc că am trăit o bucurie fără egal, cu fiecare ediție realizată și că, nu numai virtual cât și afectiv-emoțional m-am simțit parte a acelor locuri pe care le prezentam, descoperindu-le.
Un sentiment puternic de apreciere și empatie cu poporul evreu și minunatele locuri din Țara Sfântă, unde, nu o dată am spus, cu convingere, deși niciodată nu am fost acolo, că, până și pietrele vorbesc.
O experiență de excepție și mulțumesc pentru această oportunitate.
Dar, prezentul mi-a oferit și alte surpriz: nu am descoperit doar locuri minunate, ci,chiar și o mică familie: un regal venit din alte timpuri… cum aș putea numi altfel!
Am avut plăcerea de a participa împreună cu Dorina Deutsch, Viorel Maier din Israel și Alexandra Fildan din Belgia, la o întâlnire zoom cu un grup de pensionari din Israel, reuniți în Organizația „UNIPER”.
Mărturisesc că este una dintre cele mai frumoase experiențe, de a putea aduce un crâmpei de bucurie în sufletele celor singuri, de a împărtăși acest sentiment de apartenență, ignorând coordonatele geografice, simțindu-ne ca în familie.
Punerea în practică a cestui proiect, absolut voluntar, din perspectiva grijei față de om, într-o lume din ce în ce mai străină și înstrăinată, este un gest absolut uman, lăudabil și care ar putea servi drept model și pentru alții.
M-au imprsionat căldura și interesul sincer cu care gazdele se ofereau să ajute, cu ce puteau, răspunzând necesităților persoanelor implicate.
Spre exemplu, generozitatea doamnei Dorina Deutsch, care s-a oferit să doneze cărți din biblioteca personală, celor pasionați de lectură.
Gazdă prietenoasă, mereu pregătit să aducă un surâs, domnul Viorel Maier cu melodiile anume alese, pe placul tuturor.
Iar doamna Alexandra Fildan vorbind despre bucuria de a privi pozitiv tot ce ne înconjoară.
Pot să spuncă am simțit o deschidere a persoanelor implicate, mă refer, în special, la pensionari, spre dialog, spre comunicare, ceea ce a creat senzația unei familii care se regasește… în timp. Impresionant!Contribuția mea a constat în a împărtăși câte ceva din plăcerea scrisului, îndemnându-i să încerce să aștearnă pe hârtie, amintiri din viața lor, ca un exercițiu nu numai relaxant, de a retrăi momente din viață cât, mai ales, de a transmite, celor din familie, o experiență de viță, o stare, o emoție, în fond, zestrea spirituală personală… pentru a se știi și a nu uita de unde venim…
Cine știe!… poate ne vor urma exemplul și cei care vin după noi.
De ce mă simt evreică deși nu sunt?
Poate tocmai din acest minunat sentiment de prietenie, solidaritate, pe care îl încerc de fiecare dată în această excepțională colaborare, în aceste proiecte, unde, o dată mai mult, nu contează cultura din care venim ci, dimensiunea umană, ca numitor comun.
Diversitatea îmbogățește spiritul.
Nușa Chibici / Anima News