Un document găsit la Cairo ar putea explica manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran)

Un document vechi de peste 1.000 de ani dintr-o colecție de manuscrise evreiești antice ar putea explica de ce au fost descoperite atât de multe manuscrise în peșterile din regiunea Qumran, în apropiere de Marea Moartă, potrivit cercetătorilor de la Universitatea israeliană Ben Gurion.

Documentul în cauză, cunoscut sub numele de Documentul de la Damasc, face parte din Cairo Giza, o colecție de sute de mii de scrieri antice descoperite în sinagoga Ben Ezra din Cairo în secolul al XIX-lea.
Într-un nou studiu, arheologul Daniel Vainstub de la Universitatea Ben Gurion și echipa sa de cercetători susțin că Documentul de la Damasc atestă faptul că la Qumran avea loc o ceremonie anuală cunoscută sub numele de Legământul de reînnoire.
În acest timp, vechea sectă mistică evreiască a esenienilor – legată deja de experți de manuscrisele de la Marea Moartă – și-a adunat membrii din toată țara.
Această adunare avea loc în fiecare an în timpul lunii ebraice Sivan, aceeași lună cu festivalul Shavuot, care marchează dăruirea Torei și reînnoirea legământului poporului evreu cu Dumnezeu.
“Susțin că documentul de la Damasc conține regulamentul sau regula care guverna adunarea anuală”, a declarat Daniel Vainstub pentru site-ul de știri Live Science.
“Conform acestei noi teorii”, notează Live Science, “multe dintre manuscrisele de la Marea Moartă ar fi putut fi scrise de comunitățile eseniene din întreaga țară și aduse la Qumran în timpul festivalului anual pentru a fi studiate și depozitate”.
Documentul din Damasc este o scriere din secolul al X-lea care a fost copiată dintr-o sursă ebraică anterioară și care și-a primit porecla datorită numărului de ori în care este menționat orașul sirian. Daniel Vainstub și echipa sa și-au publicat cercetările asupra documentului la începutul acestei veri în revista Religions.
Arheologul susține că terenul neobișnuit al zonei Qumran este cel mai potrivit loc pentru o astfel de adunare. “Situl de la Qumran, cu instalațiile, peșterile și suprafețele sale, este în concordanță cu dovezile adunării anuale care reiese din pergamente”, scrie el în studiul publicat în Religions.
Teoria susținută de documentul de la Damasc, a spus el, explică de ce structurile excavate la Qumran aveau forma pe care o aveau și de ce a fost găsită o cămară în sit, plină cu vase suficient de mari pentru a servi mii de pelerini.
Daniel Vainstub a declarat, de asemenea, pentru Live Science, că documentul rezolvă misterul din spatele terasei mari în aer liber din Qumran, cunoscută sub numele de “esplanada sudică”, susținând că era o zonă de luat masa în aer liber, separată de cimitirul din apropiere printr-un zid pentru a împiedica pelerinii să devină impuri din punct de vedere spiritual din cauza apropierii de morți.
Teoria sa ar explica, de asemenea, dimensiunile mari ale numeroaselor băi rituale din sit, care reprezentau o parte esențială a cultului evreiesc din acea vreme.
Manuscrisele de la Marea Moartă sunt o colecție de scrieri teologice și juridice care datează din secolul al III-lea î.e.n. până în secolul I e.n. și au fost descoperite între anii 1947 și 1960.
Aceste pergamente și fragmente au fost găsite în mare parte în 11 peșteri din jurul sitului antic Qumran, situat la extremitatea nordică a Mării Moarte, în deșertul Iudeii.
Acestea formează un corpus total de aproximativ 25.000 de fragmente care alcătuiesc 1.000 de pergamente.
Alte pergamente au fost găsite și în locuri mai la sud de Marea Moartă, cum ar fi Wadi Murabba’at, Naḥal Tze’elim, Naḥal Ḥever și Masada. (Anima News)

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: