ANALIZĂ – Violența în sectorul arab israelian: rădăcinile răului

Guvernul israelian a validat la 24 octombrie un plan cincinal de investiții record de 30 de miliarde de shekeli (8,1 miliarde de euro) în sectorul arab israelian între 2022 și 2026, dublu față de planul precedent votat în 2015 de guvernul Netanyahu. O mișcare descrisă ca fiind „istorică” de către liderul partidului islamist Raam, care face parte din coaliție, Mansour Abbas, care a declarat că aceasta va „schimba considerabil fața sectorului arab israelian”.

Este de sperat că așa stau lucrurile, deoarece în ultimele luni, această populație arabă, care astăzi reprezintă peste 21% din totalul populației israeliene, a fost zguduită dureros de un val de violență fără precedent.
De la începutul anului 2021, peste o sută de arabi israelieni au fost împușcați mortal, majoritatea în crude reglări de conturi între diferite clanuri sau rivali din lumea interlopă. O cifră înspăimântătoare care arată o creștere de peste 50% a numărului de crime în sectorul arab în ultimii cinci ani.
Pentru comparație, 47 de cazuri de crime au fost înregistrate în 2019 în rândul populației evreiești israeliene, care este de patru ori mai mare: cu alte cuvinte, există de șapte ori mai multe crime în sectorul arab decât în rândul populației evreiești!
Polițiștii israelieni știu că își riscă viața de șapte ori mai mult atunci când merg să patruleze în sectorul arab.
Cum se poate explica un asemenea flagel și de ce are loc tocmai acum această explozie de violență?

Dezangajarea ofițerilor de poliție arabi

Unul dintre motive constă în dezangajarea „naționalistă” a poliției arabe israeliene la sfârșitul anilor 1980.
Dacă aleșii și notabilii arabi israelieni se plâng astăzi de pasivitatea sau de lipsa de eficiență a poliției în ceea ce privește delincvența arabă, ei tind să uite că până la sfârșitul anilor ’80 – adică până la izbucnirea primei Intifada în 1988 – poliția avea în rândurile sale un procent ridicat de polițiști arabi care erau responsabili de menținerea ordinii în comunitatea lor.
Cu toate acestea, recrudescența naționalistă provocată de „Revolta de la Piatra” a determinat sute dintre ei, inclusiv din comunitatea beduinilor, să demisioneze, fără a fi înlocuiți cu adevărat.
Ca urmare, secțiile de poliție din zonă s-au închis din cauza lipsei de personal, permițând acestei comunității să se comporte fără credință și fără lege.
Astăzi, din cei peste 28.000 de polițiști israelieni, doar 800 sunt musulmani (și alte câteva sute de arabi creștini).
În mod similar, există foarte puțini polițiști arabi beduini, în timp ce cea mai mare rată de delincvență este înregistrată în Negev.
Liderii arabi israelieni, deputați și primari, ar trebui să înțeleagă că, în loc să își petreacă timpul învrăjbindu-se unii împotriva altora, ar trebui să lanseze o vastă operațiune de recrutare de polițiști arabi, capabili să înțeleagă mentalitatea acestei populații și să o protejeze eficient.

Problema încrederii

Celălalt aspect al problemei este lipsa de încredere între poliție și sectorul arab: în timp ce în sectorul evreiesc, doar 35% din populație declară că are încredere în poliția lor – ceea ce este deja foarte scăzut – această rată scade la 16% în sectorul arab israelian!
Astfel, ne aflăm într-un cerc vicios: atâta timp cât încrederea nu este restabilită, nu se poate lupta eficient împotriva delincvenței.
Tocmai pentru a încerca să restabilească această încredere, guvernul Netanyahu l-a numit, în 2016, pe inspectorul-șef arab Djamal Hakrouch în fruntea departamentului de poliție însărcinat cu gestionarea securității în sectorul arab.
Dar, în ciuda eforturilor sale neobosite, inspectorul Hakrouch, care este primul inspector musulman din istoria țării, nu a reușit să-și îndeplinească provocarea de a deschide, în cinci ani, o duzină de secții de poliție în localitățile arabe.
Trebuie să recunoaștem că nu are o sarcină ușoară. Câmpul său de acțiune rămâne limitat și se confruntă și el cu amenințări din lumea interlopă.
Recenul tir de mitralieră asupra locuinței sale, declanșat de persoane necunoscute este o dovadă în acest sens…
Un alt aspect al violenței este utilizarea excesivă a armelor de foc.
Potrivit estimărilor poliției, cel puțin 100.000 de arme de foc circulă ilegal în sectorul arab israelian!
Este clar că, campaniile de căutare, de informații și de comunicare întreprinse nu au dat roade.
Datele poliției arată chiar că în 95% din cazurile de utilizare ilegală a armelor de foc, un arab israelian este incriminat!

Dublă loialitate și corupție

Dubla loialitate a arabilor israelieni este un alt aspect care trebuie subliniat.
Acest lucru a fost evidențiat în octombrie 2000, la începutul celei de-a doua Intifade, când 13 arabi israelieni care demonstrau în sprijinul revoltei au fost împușcați de polițiștii de frontieră care i-au confundat cu palestinienii.
Mai aproape de casă, revoltele din orașele evreiești-arabe din luna mai a anului trecut, pe fondul apelurilor Hamas la revoltă, au zguduit puternic comunitatea arabă israeliană și chiar au pus sub semnul întrebării loialitatea acesteia.
Și asta, tocmai în momentul în care partidul islamist Raam negocia intrarea sa istorică în coaliția guvernamentală!
Un alt combustibil al violențelor este corupția acută de la diferite niveluri din sectorul arab.
Este un fapt că o parte din miliardele de shekeli plătite de stat pentru a îmbunătăți bunăstarea populației arabe israeliene nu ajung de obicei la destinație, fiind interceptate de lumea interlopă.
Mecanismul este simplu, dar diabolic: Ministerul de Interne acordă subvenții mari consiliilor locale și regionale din sectorul arab pentru a lupta împotriva criminalității, care sunt apoi scoase la licitație pentru a utiliza aceste bugete cu înțelepciune.
Cu toate acestea, din cauza corupției din cadrul administrației, aceste licitații sunt adesea câștigate de companii care au legături cu lumea interlopă.
O lume interlopă care, potrivit specialiștilor, a fost unul dintre principalii catalizatori ai revoltelor din orașele mixte din luna mai a anului trecut…
În cele din urmă, nu putem să nu observăm că recrudescența violenței în sectorul arab a coincis cu primele luni ale guvernului Bennett-Lapid.
Pentru a explica acest fenomen, trebuie remarcat faptul că, pentru prima dată în istoria Israelului, o formațiune arabă, Raam, face parte din coaliția guvernamentală, în timp ce o alta, Lista Arabă Unită, trebuie să se mulțumească cu locurile din opoziție.
Așa a ieșit la iveală rivalitatea politică și personală dintre Mansour Abbas, liderul fundamentalist al Raam, și Ayman Odeh, liderul secular al Listei Unite.
Și chiar dacă este imposibil de dovedit în mod concret, nu există nicio îndoială că acest climat contribuie la exacerbarea tensiunilor și a rivalităților între bande. (Anima News)