Falșii prieteni ai evreilor și ai Israelului: politicieni, neoprotestanți, naționaliști români, conspiraționiști, oportuniști

Autor: Petru Clej / Anima News

Mai demult în cursul acestui an o persoană implicată în activități comunitare evreiești în România îmi vorbea despre primarul Iașiului, Mihai Chirica, cu care stătuse de vorbă. Am întrebat-o dacă l-a abordat cu privire la inaugurarea recentă a bustului lui Octavian Goga, primul premier de extrema dreaptă al României și un antisemit notoriu, acțiune pentru care Chirica a fost criticat sever. Mi-a spus “avem dușmani reali, el nu este și a ieșit onorabil din această temă”.

Admit că primarul Iașului nu este un dușman ale evreilor, dar nici în prietenia sa reală pentru evrei nu cred. Cum a ieșit primarul din această temă? Recent el a adăugat o placă pe bustul pe care el însuși l-a inaugurat pe care scrie: “Din păcate, activitatea sa politică este una regretabilă pentru istoria României, întrucât a fost militant fascist și antisemit”.
O situație probabil fără precedent în România (dacă cunoașteți vreuna asemănătoare, vă rog să-mi spuneți). Oare primarul Chirica, fost PSD, actual PNL, nu cunoștea acest lucru înainte să se reverse asupra sa torentul de critici? Asta mă duce cu gândul la bancul de pe vremea comunismului care se termina ca: am o părere, dar nu sunt de acord cu ea.
O altă categorie de prieteni falși sunt unii sectanți neo-protestanți care sub masca unui filo-semitism și filo-israelism sufocant strecoară tot felul de fitile pro-creștine care le dau de gol intențiile misionare.
În cazurile extreme, au fost descoperiți indivizi infiltrați în Israel ca ultra-ortodocși dar care de fapt practicau prozelitismul creștin. Iar în această categorie se înscriu și așa numiții evrei mesianici de care m-am izbit recent pe niște grupuri cu tematică evreiască. Agresivi și insistenți, îi dai afară pe ușă și ei intră pe fereastră. Le-am explicat unora dintre ei care se jură că nu fac prozelitism că însăși invocarea lui Isus Hristos este jignitoare pentru mulți evrei și că prozelitismul este o formă insidioasă de antisemitism pentru că are ca scop final dispariția iudaismului ca religie, pe care ei oricum o consideră perimată.
O altă categorie de falși prieteni ai Israelului sunt naționaliștii români. Nu, nu e vorba de apologeți ai legionarilor sau ai lui Antonescu, ci de susținători ai unui naționalism cultural.
Adeseori îi veți auzi invocându-l pe Eminescu (mai mult cel cu Doina, nu cel cu Luceafărul) sau pe Nicolae Iorga. Recent am provocat iritarea unei astfel de prietene declarate a Israelului care-l ridica în slăvi pe Iorga, când i-am pomenit de antisemitismul istoricului. Am constatat că habar n-avea de scrierile profund antisemite ale lui Iorga, nu doar cele din tinerețe, dar și cele din ultimii ani ai vieții, ca Iudaica (1938) în care istoricul cvasi-sanctificat al românilor scuipă venin împotriva evreilor. Asta când nu întâlnim chiar apologeți ai Mișcării Legionare sau ai lui Ion Antononescu.
Apoi avem conspiraționiștii, infiltrați pe grupurile evreiești, care au ca teme preferate Coronavirus, anti-vaccinismul G5 și persoane publice ca George Soros, Rotschild sau Henry Kissinger, țintele preferate ale antisemiților de pe toate meridianele și în general orice conspirație duce în mod direct sau indirect la evrei.
În sfârșit sunt cei care în lipsă de ceva mai bun își pun la profilul Facebook un drapel al Israelului și de multe ori își dovedesc “dragostea” față de Țara Sfântă și Poporul ales (termeni pe care îi folosesc adeseori în mod ostentativ) printr-un limbaj violent anti-palestinian sau islamofob.
Adeseori aceste persoane sunt acceptate în categoria prietenilor evreilor și ai Israelului din naivitate sau din dorința, ușor de înțeles, de a avea aliați și sprijinitori în condițiile în care evreii, dar mai ales Israelul se confruntă cu o ostilitate crescândă.
Numai că acești aliați, în general de vreme bună, devin adeseori pe termen lung mai degrabă inconveniente, asociind evreii și Israelul cu cauze dubioase cum ar fi organizațiile care practică un prozelitism, la care m-am referit anterior, sau politicieni care profesează prietenia față de evrei, dar care stau cu un ochi pe electoratul naționalist și sar de la un partid la altul atunci când devine convenabil din punct de vedere politic.

Petru Clej / Anima News

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: