Cine pe cine violează?

Autoritățile de la Washington acuză autoritățile de la Moscova de faptul că, atunci când pun piciorul într-o casă, nu o mai părăsesc. Aluzie evidentă la desantul în Kazahstan al celor 3.000 de militari ruși, cărora, de formă, le-au fost adăugați încă o mie de militari aliați. Acuzația l-a înfuriat pe Putin. Iar replica nu s-a lăsat prea mult așteptată. La rândul său, Kremlinul susține că, atunci când americanii pun piciorul într-o casă, trec imediat la violuri și refuză să o mai părăsească. Avem deci de a face nu numai cu evenimentele propriu zise din Kazahstan, dar și cu o nouă confruntare în toată regula, cel puțin în plan propagandistic, între Moscova și Washington. Cine are de câștigat și cine are de pierdut din evenimentele violente care zguduie acest stat, întins cât toată Europa de Vest și mai bogat de zece ori?
Răspunsul la întrebarea de mai sus îl oferă în aceste zile analiști de marcă din România și din întreaga lume. În esență, putem afirma, fără riscul de a greși, că situația explozivă din Kazahstan nu a fost generată în mod direct nici de către americani și nici de către Federația Rusă. Acuzațiile reciproce și belicoase nu se justifică în niciun fel. Detonatorul gravelor tulburări din Kazahstan a constat în dublarea prețului la energie începând de la 1 ianuarie. În baza unei decizii luate de autorități cu un an înainte. Și nu de către ruși sau de către americani. Genial jucător al șahului politic și având în definitiv toate premizele legale, Vladimir Putin a răspuns cu promtitudine solicitării oficiale a autorităților din Kazahstan de a interveni, desfășurând acolo un contingent alcătuit din 3.000 de militari ruși și 1.000 de militari ai celoralte state dintr-o organizație internațională, care se vrea o alternativă NATO. Pentru Federația Rusă a fost o oportunitate. Și va continua să fie, atâta timp cât Kremlinul va deține un control direct proporțional asupra Kazahstanului cu vulnerabilizarea autorităților de acolo. Cei ale căror interese sunt însă puse în pericol sunt americanii, bine înșurubați, cu acordul taci al Moscovei, în industria extractivă și prelucrătoare din Kazahstan și care se tem că-și vor pierde avantajele. Este încă o carte pe care Moscova se va pricepe să o joace cu inteligență.

Evenimentul vine mănușă din perspectiva intereselor Moscovei, chiar înaintea importantei întâlniri la nivel înalt între Washington și Moscova, programată la Geneva și care s-ar putea transforma într-o înțelegere istorică. În măsura în care rezultatul va însemna detensionarea situației de la Estul frontierei Uniunii Europene și NATO. Printr-o eventuală rezolvare a uriașului litigiu numit Ucraina, în contrapartidă cu asigurările formale ale Washingtonului și, respectiv, ale NATO, cum că organizația militară și politică nu-și va întinde frontierele mai departe, în zonele considerate de interes vital pentru Federația Rusă.

Pe tabla de șah politică, despre care tocmai am afirmat că Vladimir Putin deține poziția de principal maestru, iată că Moscova are cele mai multe premize pentru a înregistra cel mai mare succes din ultimii 32 de ani.

Cât despre Kazahstan, acolo nu este nicio miză majoră de urmărit. Acest stat nu se va democratiza absolut deloc în urma războiului fratricid de azi. În urma acestui război ciudat, în care autoritățile kazahe, care dispun de o armată de 200.000 de militari, au solicitat ajutorul Federației Ruse, alcătuit, repet, din doar 3.000 plus 1.000 de militari, pentru a se răfui cu „20.000 de teroriști”, după cum în mod bizar au calculat autoritățile mai mult sau mai puțin legitime ale acestui stat. Dacă americanii vor fi cuminți la Geneva, tot ce se poate ca reprezentanții companiilor energetice americane să-și poată valorifica interesele în continuare, firește, tot cu îngăduința Moscovei. Dacă nu, nu.

Lasă un răspuns

WP Radio
WP Radio
OFFLINE LIVE
%d blogeri au apreciat: