DRAMATIC, DUREROS, ȘOCANT: Peste un milion de ucraineni au devenit deja refugiați, iar călătoria lor poate schimba fața Europei

„Caut doar un loc pentru cei trei copii ai mei, ca să poată dormi puțin”, declară un tată îngrijorat care a trecut recent granița din Ucraina în Polonia. El dispare pentru o clipă, și se întoarce să așeze o femeie în vârstă cu fața încrețită, cu o batistp pe cap, pe un pat de campanie. Apoi a alergat din nou, de data aceasta să-și ia copiii.

Toate acestea se întâmplă la marele centru de primire a refugiaților care s-a deschis lângă punctul de trecere a frontierei Korczowa-Kraków. Sute de paturi de campanie sunt dispersate în spațiile uriașe ale unui fost centru comercial.
Pe fiecare se pune o pătură maro, iar aproape toate paturile sunt ocupate. Întinși pe ele, adormiți, pe jumătate inconștienți, uluiți, în recuperare și încă digerând, mulți refugiați care au trecut recent granița în Polonia, la capătul unei lungi călătorii. Locul poate oferi adăpost pentru mii de oameni și nu va fi o surpriză dacă va ajunge în curând la ocuparea completă.

Cei care sosesc includ în mare parte femei și copii, și ocazional și un animal de companie. Bărbații ucraineni sunt o minoritate printre fugari, deoarece majoritatea bărbaților care pot lupta, nu au voie să-și părăsească țara. Nu toată lumea este chemată imediat pentru serviciul militar – autoritățile îi caută mai întâi pe cei cu experiență relevantă.
”Lucrez în situații de urgență pentru refugiați de aproape 40 de ani și rareori am văzut un exod rapid ca acesta”, a declarat ziarițtilor Filippo Grandi, reprezentant al regugiaților din partea ONU.
Întrebarea unde vor merge toți acei cetățeni ucraineni care fug din țară se poate dovedi a fi crucială pentru Europa.
Este greu de gândit când stai în frigul din afara centrului de absorbție, în timp ce aștepți autobuzul care duce la următorul oraș, dar a decide în ce autobuz să te îmbarci are implicații de anvergură.
Ar trebui să călătoresc la Varșovia pentru a sta acolo? Sau poate la Cracovia pentru a continua de acolo în Italia? Și ce zici de o excursie în Germania, care este cunoscută pentru ospitalitatea sa, dar și pentru prețul plătit de centrul politic pentru aceasta?
Fiecare țară poate răspunde diferit la un val de refugiați care îi bat la uși – și ca răspuns pot exista repercusiuni pentru întreg continentul.

Criza extinsă a refugiaților

Potrivit ultimelor date ale Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, peste un milion de persoane au fugit din țară de la începutul luptei în Ucraina săptămâna trecută.
ONU estimează că numărul refugiaților ar putea ajunge la patru milioane, iar dacă războiul va continua, numărul va fi și mai mare.
Dacă aceste scenarii se vor concretiza, va însemna că Europa se află în pragul unei crize larg răspândite a refugiaților – care are loc doar o dată la câteva decenii.
Se fac deja comparații cu valurile de imigrație din războaiele balcanice, alături de o mențiune despre mișcările enorme de populație care au avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Potrivit datelor, 98.000 de refugiați au fugit în Moldova și 133.000 în Ungaria. Aproape 50.000 de oameni au trecut granița din provinciile separatiste în Rusia invadatoare.
Dar marea majoritate a refugiaților – aproape 550.000 – vin în Polonia.
De aceea, centrele de primire de tipul celor stabilite lângă punctul de trecere a frontierei Korczuba-Krakowets sunt atât de vitale pentru a face față crizei.
Aproape toți fugarii poartă cu ei o cantitate mică de echipament, care include ceea ce au împachetat rapid într-un rucsac sau cărucior înainte de a se grăbi să scape de bombardamente.
Mulțimile sosesc după ce stau în picioare ore întregi la temperaturi de aproape zero, grade uneori chiar mai scăzute. Primul lucru pe care îl întâlnesc după ce și-au ștampilat pașapoartele pe partea poloneză este un șir lung de mese cu ceai, cafea și mâncăruri calde, alături de mâncare pentru copii.
În scurt timp se urca în navete, care-i aduc în centrul absorbtței. Sunt deja standuri cu mâncare care îi așteaptă – totul este gratuit, desigur.
Tarabele distribuie pâine prăjită cu brânză, burgeri și supe alături de produse de bază destinate copiilor mici, în special scutece.
Produsele sunt rapid smuls, dar pare să fie suficient pentru toată lumea. În centrul de absorbție, care arată încă îngrijit și curat, sunt mulți supraveghetori și polițiști. Mulți dintre ei nu au dormit de 30 de ore.
Faptul că refugiații ucraineni sunt primiți cu brațele deschise invită la o comparație cu apogeul crizei refugiaților sirieni din 2015, când au existat țări care au trimis forțe de poliție pentru a-i opri pe refugiați.
Unii dintre acei refugiați din Siria și din alte țări din Orientul Mijlociu acuză acum Europa de standarde duble – de ce au trebuit să lupte și să sufere, să moară în masă pe rute maritime periculoase sau riscă să traverseze canalul dintre Franța și Marea Britanie , în timp ce acești ucraineni sunt primiți cu căldură?
Se aud și alte acuzații în legătură cu rezidenții din Ucraina care au cetățenie africană sau asiatică.
Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Mitchell Bechelt, a declarat că au existat semne de discriminare față de deținătorii de cetățeni africani și asiatici care au fugit din Ucraina.
Potrivit rapoartelor, țările care se învecinează cu Ucraina și-au deschis porțile cetățenilor săi, chiar și în cazurile în care nu aveau toate documentele necesare.
Dar cel puțin în cazul Poloniei, există cetățeni din țări din Africa și Asia care au încercat să treacă granița și cererile lor au fost respinse. În diverse locuri din Ucraina sunt cetățeni indieni care au încercat să treacă granița dar au fost nevoiți să revină.
Acești cetățeni au mărturisit că au venit în Ucraina pentru a studia medicina și că sunt studenți sau și-au terminat recent studiile. Când au încercat să evadeze, armata ucraineană i-a împiedicat să ajungă la graniță.
Odată, un soldat ucrainean a fost văzut amenințând o coloană de fugari din Asia și Africa cu ajutorul unei rachete de golf din metal, spunând că va lovi pe oricine trecea de o anumită linie.

Toată lumea are bagaje

Criza refugiaților este o parte centrală a poveștii războiului, nu mai puțin decât luptele.
Frontul de acasă este mobilizat pentru a ajuta refugiații, cetățenii își investesc toată energia în pregătirea adăposturilor și strângerea de donații, iar străzile orașului sunt pline de oameni cu bagaje, în drum spre ieșire din țară sau în încercarea de a găsi un loc sigur în interiorul său.
Gările sunt, de asemenea, aglomerate, iar mulți cetățeni sunt mobilizați pentru eforturile de a-i duce pe cei care au nevoie de protecție peste graniță, adesea în cadrul unei comunități sau organizații locale.

În 2015, criza refugiaților sirieni a zguduit continentul Europei. Fostul cancelar Angela Merkel, care nu poate decât să ghicească cum ar fi reacționat la mișcările lui Putin, a deschis larg granițele Germaniei și a absorbit peste un milion de refugiați. Mișcarea a câștigat multe laude în comunitatea internațională, dar nu a împiedicat criza refugiaților să devină un factor semnificativ în întărirea naționalismului pe continent.
Este încă prea devreme pentru a compara aceste două crize, dar Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați a anunțat deja că solicită țărilor lumii să suspende întoarcerea prin forță a cetățenilor și rezidenților ucraineni, inclusiv a celor cărora au făcut cereri de azil, cereri care le-au fost respinse.
Potrivit anunțului, „suspendarea ar trebui lăsată în vigoare până când situația de securitate din Ucraina se va îmbunătăți în mod semnificativ”.
Toți cei care au venit la centrul de ajutor pentru refugiați de la granița poloneză sunt conștienți de pericolele la care s-a referit ONU.
Ei au stat ore în șir de cealaltă parte a graniței, iar mulți au ajuns după o călătorie care a durat câteva zile, direct din centrul periculos al zonelor de luptă.
Când au ajuns în sfârșit la graniță, au avut două variante de intrare – la trecerea de mașini, unde coada se întindea pe câțiva kilometri marți – sau la trecerea de pietoni.
Din câte se pare, coada este mai scurtă, cam la o sută de metri și ceva mai departe între benzinăria din apropiere și trecere. Dar distanța este înșelătoare. Lățimea coloanei șerpuitoare de oameni este de câțiva metri buni. De cele mai multe ori coloana nu se mișcă.
Oamenii stau în mulțime, în frigul care se înrăutățește, și progresează cu un ritm de 20 de metri pe oră în cel mai bun caz. Uneori se pare că semnul mare care indică distanța dintre gară și graniță este acolo pentru a le aminti oamenilor absurditatea situației – o distanță atât de mică și o așteptare atât de obositoare.
Lângă coadă se află o bandă îngustă de vehicule pe care trec camioane militare și camioane care transportă mărfuri de diferite tipuri în Ucraina. Există și camioane mari care pleacă din țară pentru a aduce mai multe mărfuri. Toate sunt bine acoperite, fără a-și dezvălui conținutul.
Și aproape de fiecare dată când un camion se apropie de culoar, cei care stau la coadă sunt nevoiți să se înghesuie și mai mult, să rămână blocați, pentru a nu fi loviți de un vehicul care trece.
Ca în multe locuri din țară în aceste zile ucrainenilor nu le place să documenteze camioanele. Localnicii vor să păstreze cât mai secret tot ceea ce are potențial de informații pentru ruși – centre de ajutor, puncte de colectare și recrutare și nu numai.
Între timp, la rând, părinții îi lasă pe copii să se joace lângă coloana gigantică. Așa orele de așteptare vor fi mai plăcute, și poate își vor aminti mai puțin rău situația. Cel puțin, nu vor fi zdrobiți de adulți. Printre tinerii din zonă se numără și un băiat ucrainean. Tot ce a luat cu el în călătorie a fost un rucsac și pisica lui, pe care a ascuns-o sub haină. Pe tot parcursul cozii, capul pisicii iese din fermoarul hainei.
La Centrul de Asistență pentru Refugiați, autobuzele care pleacă spre Cracovia sau Varșovia sunt anunțate regulat prin megafoane.
Dar bărbații nu sunt sfătuiți să aștepte autobuzul decât dacă vor să sufere în frig. Personalul și insoțitorii au grijă să acorde prioritate femeilor și copiilor în distribuirea alimentelor, primirea de asistență și, de asemenea, la coadă pentru transport.
De fapt, sunt atât de meticuloși încât în ​​unele cazuri mamele ieșeau cu copiii în oraș, iar tatăl rămânea la centrul de asistență să doarmă și să aștepte momentul în care coordonatorii îi vor permite să se îmbarce în navetă. Într-un caz, au putut fi văzuți ofițeri de poliție îndepărtând un grup de bărbați agățați de femei și copii care așteaptă la coadă.
Un cuplu tânăr strămutat a spus săptămâna aceasta că nu vrea să rămână în Polonia pentru totdeauna, ci doar până când situația devine mai liniștită.
Cu toate acestea, ONU recunoaște, de asemenea, că situația din Ucraina este instabilă și ar putea rămâne așa pentru ceva timp.
În cele din urmă, toți acești oameni ar prefera să-și continue viața și să nu fugă în altă țară. Sau, după cum a spus același bărbat la centrul de ajutor de la granița poloneză – doar căuta un loc de odihnă, unul în care copiii să poată dormi.