Care sunt mizele majore ale alegerilor israeliene din 1 noiembrie?

Cea mai monotonă campanie din istoria politică a Israelului se apropie de sfârșit

În timp ce paritatea dintre cele două blocuri este aproape completă (conform sondajelor) și cea mai monotonă campanie din istoria politică a Israelului se apropie de sfârșit, care sunt principalele mize ale acestor alegeri?

1. Probleme civice și naționale

Este a cincea consultare electorală în trei ani pentru israelieni: pe 1 noiembrie, ei se vor reîntâlni, cu bucurie „amestecată”, cu tovarășii de nenorocire în care au devenit în ultimii ani urnele, cabinele de vot și inevitabilele buletine de vot….

Se așteaptă ca guvernul israelian să aleagă între 10 și 12 partide politice pentru cel de-al 25-lea Knesset. Dar, după patru alegeri blocate, alegătorii israelieni par mai dezamăgiți ca niciodată, chiar disperați.

Acești trei ani de criză le-au afectat grav „capitalul de încredere” în politicienii aleși. Atât de mult încât, miercurea viitoare, mulți ar putea să le sancționeze prin abținere. Cel puțin o treime dintre alegători nu se vor prezenta la urne și mulți vor vota mai degrabă din tradiție civică decât din convingere. Pe măsură ce ne apropiem de aceste noi alegeri, este important să ne amintim două axiome civice de bază:

– Votul nu este doar un drept, nici măcar o datorie. Este un privilegiu oferit cetățenilor din toate statele democratice. A te abține, fie că ești evreu sau arab, înseamnă să refuzi acest privilegiu și să recunoști că nu mai ai un cuvânt de spus în viața țării al cărei cetățean ești.

-Votul prin convingere și nu prin calcul: o axiomă care a fost uitată în ultimii 3 ani: mulți israelieni au învățat într-adevăr să voteze prin calcul electoral, iar mulți alții au votat mai mult împotriva unui om sau a unei idei, decât pentru un ideal de societate pe care ar dori să-l vadă concretizat.

Prin urmare, ar fi de dorit ca alegătorul israelian să se întoarcă la „fundamente”, să nu se mai lase condiționat de nenumăratele sondaje și comentarii neîncetate și să învețe să voteze pentru un mesaj politic cu care se identifică.
Astăzi, mai mult ca oricând, alegătorul israelian nu poate ignora vocea pe care o deține.
Mai presus de toate, nu trebuie să voteze „util”, ci să voteze „adevărat”, în favoarea partidului care îi poartă ideile, idealurile, ideologia sau care se apropie cel mai mult de ea!
În condițiile în care cele două blocuri politice sunt la egalitate, fiecare vot contează și poate înclina balanța într-o parte sau alta.
Dincolo de aceste două mize naționale decisive, cele două tabere ale lui Netanyahu și Yair Lapid vor avea de înfruntat mai multe provocări majore în zilele următoare:

2. Provocările lui Netanyahu

2.1. Mobilizarea unui electorat naționalist abătut

Sondajele de opinie sunt formale: contrar vechilor idei preconcepute, electoratul de dreapta votează mai puțin decât cel de centru-stânga.
Potrivit ultimelor sondaje, prezența la vot a taberei de dreapta la alegerile din 1 noiembrie ar trebui să fie cu 5% mai mică decât cea a blocului de centru-stânga.
Chiar și în sectorul ortodox, prezența la vot, care era aproape absolută acum 20 de ani, se erodează, iar formațiunea Iudaismul Torei stagnează în sondaje la 7 mandate, în pofida unei demografii în creștere.
Dacă vrea să câștige, Netanyahu trebuie neapărat să obțină un maxim de voturi de la dreapta. Acest lucru i-ar permite să contracareze aparenta trezire „civică” observată în ultimele zile în sectorul arab israelian, trezire care i-ar fi defavorabilă.

2.2. Atenuarea tensiunilor din cadrul blocului naționalist

Publicarea înregistrărilor lui Betzalel Smotrich, liderul Partidului sionist religios, în care acesta îl insultă cu cruzime pe Netanyahu („Mincinosule, fiu de mincinos”) a zguduit un bloc care până acum părea destul de unit.
Se pare că Smotrich a fost mai afectat de aceste remarci decât Netanyahu care, la momentul potrivit, le poate folosi oricând pentru a-l neutraliza pe Smotrich.
Netanyahu a înțeles pagubele potențiale ale acestor înregistrări și s-a grăbit să-l ierte pe Smotrich, dar nu va lipsi să-i plătească înapoi dacă, în „eventuala” formare a viitorului său guvern, va respinge categoric cererea lui Smotrich de a deveni ministru al Apărării.
În termeni absoluți, ar fi fost în interesul lui Netanyahu să susțină candidatura lui Ayelet Shaked și să facă apel la membrii sionismului religios să voteze pentru ea. Dar soția sa, Sara, s-a opus unei astfel de susțineri pe motiv că Shaked nu mai este demnă de încredere după ce l-a urmat pe Bennett timp de un an.
Netanyahu va trebui să decidă în curând dacă îi va oferi lui Shaked o ieșire onorabilă, de exemplu o revenire în Likud, în schimbul retragerii lui Shaked din competiție, sau dacă o va lăsa să „meargă până la capăt”, cu riscul de a pierde zeci de mii de voturi în favoarea dreptei, necesare pentru a atinge pragul de 61 de membri.
Experții nu-l văd pe Netanyahu propunând-o pe Shaked înainte de deschiderea urnelor.

3. Provocările lui Yair Lapid

– 3.1. Încurajarea arabilor israelieni să voteze: este ceea ce a făcut marți premierul când a mers la Nazaret. Lapid înțelege că această comunitate este cea care are în mâinile sale soarta politică.
El înțelege că, dacă prezența la vot a arabilor israelieni va atinge cel puțin 50%, două dintre cele trei partide arabe care candidează vor trece pragul de eligibilitate și își pot consolida cumva coaliția. În caz contrar, victoria va fi a lui Netanyahu!

– 3.2 Consolidarea partidului său, Yesh Atid (Există viitor) ca principal partid de centru-stânga

Lapid vrea ca partidul său să fie capabil, în primul rând, să egaleze Likudul, obținând astfel în jur de treizeci de mandate. Atunci va putea să reducă la tăcere ambițiile de putere ale rivalului său Benny Gantz.
Acesta din urmă susține că este singurul care poate forma o coaliție majoritară dacă Netanyahu nu adună 61 de deputați.
Dar cu „tabăra republicană” care se învârte în jurul a 11 mandate, legitimitatea lui Gantz de a candida pentru postul de prim-ministru va fi foarte limitată.
Dar prin dorința de a da mai mult volum lui Yesh Atid, Lapid joacă un joc mare, pentru că riscă să slăbească cele două partide de stânga (laburiștii și Meretz) până la punctul în care unul dintre ele va dispărea de pe harta politică!
Un sondaj publicat miercuri, 26 octombrie, a dat lui Yech Atid 27 de mandate, dar a făcut ca laburiștii și Meretz să „plonjeze” la 4 deputați fiecare, abia peste prag!
Michaeli (laburistă) și Galon (Meretz) s-au arătat foarte furioase în legătură cu acest joc periculos: „Făcând acest lucru, Lapid poate fi liderul celui mai mare partid din Israel… Dar va ajunge în opoziție”, a spus Zehava Galon!

4. Provocarea președintelui Herzog

Până la alegeri, președintele statului va rămâne în umbră sau se va mulțumi să le ceară israelienilor să își îndeplinească datoria civică.
Dar rolul său va fi decisiv după alegeri. El va primi mai întâi recomandările partidelor politice pentru a determina înainte de a decide cui va încredința sarcina de a forma un guvern.
În ultimele săptămâni, președintele nu a ascuns faptul că va face tot posibilul pentru a se asigura că aceste 5 alegeri vor duce la o ieșire din criză.
În cazul în care rezultatul sondajelor nu va permite acest lucru, Herzog își va folosi toată greutatea și prestigiul pentru a-i aduce pe liderii principalelor formațiuni în jurul mesei de negocieri și pentru a-i convinge să formeze un guvern de uniune națională, chiar dacă acest lucru înseamnă să lase deoparte antipatia unora pentru Netanyahu. (Anima News)