Dr. Filip Panait: Expediție de cucerire în Israel

Am sosit din Israel, unde am fost într-o expediție de cucerire a Țării Sfinte, de la Masada la Haifa și de la Ierusalim până la Beit Șiqmaș, lângă hotarul Gazei.
Nu pot afirma cu certitudine cine pe cine a cucerit: ori eu pe ei, ori ei pe mine!

Din avion, casele se văd de departe ca niște turme de oi cu lână albă, răspândite pe munții lui Israel. Munții lor parcă sunt făcuți special pentru a fi locuiți, nici prea înalți, dar nici prea mici, ci numai buni pentru fiii lui Israel. Nu doar că munții sunt buni pentru locuit, dar structura lor este dintr-o gresie albă, destul de rezistentă pentru a se construi case din piatră. În Israel nu este nevoie de cărămidă pentru a-ți construi o casă, și asta din vremuri străvechi.
Munții lui Israel sunt ca niște cetăți ușor de aparat în caz de război, cu stânci asemănătoare unor metereze naturale. Câmpiile dintre munți asigură tot ce este necesar unei țări, ca să trăiască în prosperitate.
De altfel, după ce vezi piața din Ierusalim, îți dai seama ce belșug de fructe și de bunătăți sunt în toată țara.
Cartierul general l-am instalat în Tel Aviv, de unde am plecat spre Haifa, cu o mașină închiriată, pe o vreme ploioasă ca la noi, dar cu alternanțe însorite, cât să putem vedea frumusețea acestui oraș minunat, situat pe muntele Carmel. În oraș am intrat pe sub munte, printr-un tunel săpat în stâncă de meșteri iscusiți.
Tot muntele Carmel este plin de blocuri, care sunt construite direct pe stâncă și arată că în cărțile de povești. Sus de tot, pe vârful muntelui, se înalță turnul Universității din Haifa, de unde se vede Mediterana și întreaga țară, până la Tel Aviv. Muzeul de istorie, de lângă universitate, se întinde pe trei etaje, sub nivelul muntelui, ca o bijuterie arhitectonica, unde sunt expuse comorile istoriei copiilor lui Israel.
Undeva, pe vârful muntelui, am ajuns la altarul unde Ilie a chemat numele Domnului și unde s-a coborât foc din cer, peste jertfa adusă de el.
La poalele muntelui este orașul vechi și portul, care asigură deschiderea țării către lumea întreagă și unde se descărca toate mărfurile venite de peste mări și țări.
A doua zi am pornit spre Masada, cetatea de la Marea Moartă, care a rezistat cel mai mult în fața cuceritorilor romani, în timpul războaielor de independență din anii 70 ai primului secol.
După ce a fost cucerit Ierusalimul și Templul, Masada a fost un bastion al rezistenței armate, despre care s-au scris multe cărți și unde soldații israelieni de azi depun jurământul de credință.
Pe vârful unui munte, în plin deșert, o mână de viteji au rezistat, până la ultimul om, legiunilor romane.
De sus, de pe munte, se vede Marea Moartă, care are o strălucire aparte și o frumusețe de nedescris. Pe malurile mării am descoperit viață, deși se spune că în zonă nu este nimic viu. Plantații uriașe de curmali și tot felul de pomi roditori se găsesc pe malul mării, ca o sfidare a realității deșertice din regiune.
A treia zi, în vinerea Paștelui, am fost în Ierusalim, unde am luat la pas tot ce înseamnă cetatea veche și locuri cu profunde semnificații istorice și religioase.
Despre Ierusalim nu poți scrie prea multe, pentru că Ierusalimul trebuie simțit!
Intrarea în oraș, dinspre Tel Aviv, se face prin mai multe tuneluri săpate în munți, care străjuiesc orașul, ca un zid de apărare greu de trecut.
Pe străduțele întortocheate și înguste ale cetății vechi se găsește întreaga istorie a lumii noastre, fără de care civilizația occidentului nu ar exista.
Întreaga cultură creștină se bazează pe istoria Israelului și a narațiunii despre evenimente și fapte petrecute în Țara Sfântă.
Cum s-a ajuns ca azi țările creștine să susțină cauza arabă, care nu au făcut altceva decât să cucerească, să jefuiască și să omoare creștinii, ori unde s-au aflat, nu știu, dar știu că politicienii și jurnaliștii noștri s-au smintit la cap.
A susține cauza arabă și a sancționa Israelul este ca și cum ai dori să-ți distrugi propria casă, pe motiv că este prea frumoasă și vrei să devină o ruină, doar ca să le faci pe plac vecinilor.
În Haifa am fost îndrumat de inimosul domn Doru Grigoroiu, care ne-a fost ghid în tot periplul de pe muntele Carmel.
La Masada am ajuns doar cu aplicația waze, care în Israel este imbatabilă. Chiar și în cetatea veche a Ierusalimului aplicația a fost la înălțime.
Întâlnirea de luni cu dr. Tzvika Bercovici, în Ierusalim, a fost o mare bucurie, având în vedere că avem ce povesti când ne vedem.
L-am întrebat despre evenimente și lucruri miraculoase din viața lui Netanyahu, mai ales că eu am afirmat că este omul din profețiile lui Zaharia. Am constata că nu sunt primul care afirm astfel de lucruri despre premierul Israelului, ci au fost alți doi care au spus că este un om special, pentru un timp special. Acum 20 de ani, pe când Netanyahu era ambasador la ONU, un rabin hasidic, de mare ținută morală, i-a spus că el va fi conducătorul țării și că va sta la putere atât cât va dori.
Rabinul a făcut aceste declarații public, și au fost consemnate în presa din America și Israel.
Acum 10 ani, o prorociță din Israel, cu mare impact la publicul religios, a spus cam același lucru, ba mai mult, a declarat că Netanyahu va avea 30 de locuri în Kneset, deși sondajele dădeau doar 27, la paritate cu partidul Kadima. La miezul nopții, când numărătoarea a fost finalizată, partidul Likud avea 30 de locuri în parlamentul israelian din acea vreme, exact cum spunea profeția.
În fine, viitorul ne va arăta dacă lucrurile se vor desfășura după ipotezele lansate aici, sau istoria va merge după alte tipare.
Sâmbătă am avut o întâlnire cu mai mulți prieteni români din Ierusalim, unde am fost invitat de pastorul Eugen Mitrea, un misionar veteran din Ierusalim.
Am avut privilegiul să le prezint tuturor românilor prezenți, atât din Israel, cât și din România, câteva din studiile făcute de mine, referitoare la Israel.
După masă am plecat spre Bet Șiqmaș, o localitate situată la 9 km distanță de Gaza, la invitația pastorului Nathan Siegel și a soției sale, un prieten vechi, care are atât de multe cunoștințe despre Tanach, încât îți trebuie o viață întreagă ca să înțelegi cum stau lucrurile cu scrierile sacre.
Dl. Viorel Maier, prietenul meu mai vechi, a fost cel care a coordonat toate lucrurile ca să se desfășoare în parametrii normali, mai ales că distantele au fost destul de mari.
În Beit Șiqmaș mai erau doi români, veniți din Germania, care au stat la masă cu noi.
Duminică am vizitat Cezareea, centrul administrativ și militar al Imperiului Roman în Țara Sfântă. Toată fala imperială era trântită la pământ, într-un amestec de coloane și turnuri dărâmate, ca avertisment pentru orice cuceritor care nu înțelege că blestemul este pe capul oricui încearcă să intre în pământul lui Israel.
Seara am fost la familia Klein, unde doamna Maria și domul Dov au fost gazde extraordinare.
Ido, juniorul de un an și patru luni al directorului Centrului Cultural Român din Israel, a fost vedeta de necontestat a serii, până a plecat la somnic. Am discutat și am povestit cât pentru 7 ani, fără să realizăm că ne apropiem de miezul nopții. Luni seara am fost invitat la familia Meiseles, unde doamna Doina și domnul Gustav au fost gazde minunate.
La un moment dat, cam la 10 minute după ce am ajuns cu soția mea și ne-am salutat cu gazdele noastre deosebite, a sunat soneria și a intrat pe ușă o familie de prieteni de-ai gazdelor, care au fost invitați să ne cunoască. Doamna Doina și Mirell Nadler sunt din România, dar trăiesc de mulți ani în Israel, având cetățenie israeliană. Domnul Nadler a sunat cu două zile înainte de a ajunge noi în Israel și a întrebat-o pe doamna Meiseles dacă a auzit de un doctor Filip Panait, care are o emisiune extraordinară despre Israel la a7tv .

Când a aflat că sunt invitat la masă, au insistat să mă cunoască. Am discutat despre istorie, despre invenții, despre cercetare și despre multe alte lucruri, până după miezul nopții. Au fost curioși să afle de unde știu atât de multe despre Israelul actual și despre istoria poporului ales.
Marți am revenit la Haifa și am traversat Valea Meghido, pe autostrada 6, care duce la Ierusalim, până am ajuns în apropierea aeroportului Ben Gurion, unde am virat dreapta spre Tel Aviv.
Am vrut să văd valea Meghido, locul celebru din profeții, în care s-au dat numeroase bătălii din antichitate, și unde va fi distrusă armata care va invada Israelul dinspre nord. Atât David, cât și alți profeți evrei, descriu Valea Meghido ca un loc de apărare, unde Elohim va interveni în favoarea poporului Său, ca Unul care a jurat patriarhilor că le va ocroti urmașii. Seara, la ora 19,20 am decolat spre Iași, unde am ajuns pe la 22,20.
Rămâneți aproape, ca să înțelegeți lumea în care trăiți! (Dr. Filip Panait, Anima News)

https://www.facebook.com/groups/CENTRUL.DE.STUDII.APOCALIPTICE/?ref=share