Rabin I. Wasserman: Ziua Ierusalimului / 10.05.2021

28 Iyar (10.05, anul acesta) este Ziua eliberării orasului vechi al Ierusalimului, Muntelui Templului şi Zidului Plângerii, în timpul războiului de sase zile. Sărbătoarea începe în această seară (09.05.2021), o dată cu apariția primei stele și se va încheia mâine, luni seara.

În afară de luna renaşterii, data proclamării Statului Israel, care a avut loc la 5 Iyar 5708/1948, mai există încă o dată la care a avut loc un eveniment important pe drumul realizării „începutului mântuirii” generaţiei noastre.

Ea este 28 Iyar, Ziua eliberării Ierusalimului, proclamată pentru totdeauna ca „Ziua Ierusalimului”.
Consiliul Superior Rabinic al Israelului a stabilit ca, în această zi, rugăciunea să cuprindă psalmii de laudă „Halel”, care trebuie citiţi în sinagogi. Există obiceiul de a veni în această zi la Ierusalim, în amintirea pelerinajului care avea loc odinioară, precum şi ca expresie a identificării cu capitala Israelului şi cu speranţa reconstruirii Templului. După 19 ani de la întemeierea Statului Israel, conducătorii statelor arabe ne-au ameninţat cu un război distrugător.
Ei au concentrat forţe militare uriaşe lângă graniţele de nord, de est şi de sud ale ţării.
Țahal, armata de apărare a Israelului, nu a avut altă posibilitate decât să înceapă un război preventiv de apărare pe aceste trei fronturi, cu scopul de a sparge centura înconjurătoare a duşmanului.
Dar Dumnezeu a venit în ajutorul fiilor săi, aşa cum a venit în toate războaiele Israelului şi Țahal a reuşit să distrugă principalele centre de forţă ale duşmanului pe toate cele trei fronturi.
După şase zile de lupte crâncene, am câştigat o victorie strălucită, Israelul înfrângând duşmanul în Peninsula Sinai, pe Podişul Golan, în Iehuda şi Şomron.
Tzahal a ajuns la o culme istorică în ziua de 28 Iyar 5727/1967, când trupele noastre au pătruns în oraşul vechi al Ierusalimului, aflat în mâinile dușmanului – și l-au eliberat, ajungând în interiorul său, la Zidul de Apus, Zidul Plâgerii, singurul rămas după dărâmarea Templului.
În anul 5708/1948, gănduri multe au năpădit poporul evreu. Atunci am reuşit să obţinem independenţa Israelului, statul poporului evreu, dar nu şi să primim Ierusalimul.
El a rămas împărţit, tăiat în două.
Un zid ne despărțea, noi pe de o parte şi Oraşul Vechi şi Muntele Templului pe de alta.
Era un zid în inimă şi un zid fizic, real.
Încercările repetate de a elibera Ierusalimul nu au reuşit.
Ce s-a intâmplat? De ce în cel mai sfânt război care a avut loc în Ereţ (Statul) Israel, au rămas în afara Statului Israel nou creat, tocmai Ierusalimul dintre ziduri, oraşele Beit Lehem, Hebron şi altele, tocmai aceste locuri?
Oare războiul de independenţă să fi fost o aventură?
Poate că Dunnezeu nu era mulţumit de acest lucru?
Binecuvântarea de sus, din cer, care a venit să pecetluiască soarta acelui război, „vasul de ulei” care să ne justifice faptele, este Războiul de şase zile.
Am intrat în Ierusalim şi am reuşit să-1 eliberăm, în două-trei zile.
În timpul Războiului de şase zile s-a dovedit unitatea şi dragostea dintre evrei.
A fost instaurat un guvern de unitate naţională, s-au prăbuşit baricadele şi barierele, ca prin farmec au dispărut toate acele lucruri care îi despărţeau pe evrei unii de alţii.
Chiar şi evreii indepărtaţi de credinţă, asimilaţi, care nu ştiau nimic despre iudaism, s-au trezit în acel mornent.
În mintea şi inima lor s-a aprins o scânteie.
În Israel, cu toţii s-au oferit voluntari.
Îmi amintesc bucuria manifestată de evrei şi resimţită de ei în sinagogi şi la întâlniri particulare în România.
S-a realizat o comuniune generală, totală.
Prin forţa ei şi cu ajutorul lui Dumnezeu, am eiberat Ierusalimul.
Este foarte greu să vorbeşti despre Ierusalim.
Nu există poezie, nu există cântec, nu există fapt şi lucru care să poată exprima ceea ce simte cineva atunci când pronunţă cuvântul „Ierusalim” -Yerushalayim.
Acest cuvânt cuprinde totul.
Rabi Şmuel Ha-Nlighid a spus: „Chiar dacă cineva a scris 5.000 de poezii, dar nu a scris nici o poezie despre Ierusalim, este ca şi cum n-ar fi scris nimic.
Dar dacă va scrie o singură poezie despre Ierusalim, în această poezie el va exprima totul, pentru că este foarte greu de vorbit despre Ierusalim”.
M-am găndit în sinea mea că generaţia noastră a avut norocul de a cunoaşte şi a primi ceva ce nu au cunoscut şi nu au primit alte generaţii.
Acest ceva de care am avut noi parte, acest dar bogat şi frumos pe care 1-am primit, se datorează şi celor care nu au uitat Ierusalimul şi au fost ataşaţi de el intotdeauna cu trup şi suflet, de-a lungul mileniilor care s-au scurs de la dărâmarea Templului.
Deşi nu l-au văzut niciodată, ei 1-au simţit drept oraşul lor, drept capitala lor.
Acesta este un lucru minunat, de care n-a avut parte nici un alt popor.
Sentimentul lor a fost exprimat în rugiciuni şi obiceiuri, în zile de bucurie şi în zile de durere.

MAZAL TOV, IERUSALIM!

Rabin I. Wasserman