Efrat a putut face față violenței și abuzurilor soțului ei arab, Salim. Ceea ce nu a putut suporta a fost îngrijorarea tot mai mare că acesta își îndepărta fiicele de ea, de familia și de poporul ei.
La început, imaginea era roz. “Sunt o femeie de lume”, spunea ea. “Nu contează pentru mine dacă soțul meu este evreu sau arab sau african sau ceh sau german. Nu cred în stigmate, în noțiuni preconcepute”.
Dar realitatea căsătoriei cu Salim s-a dovedit a fi mai complicată. În urmă cu șase ani, după nașterea celei de-a doua fiice a lor, el a insistat să se recăsătorească la tribunalul Sharia. “Este un proces mistic care ne va influența pe noi și pe fete să fim mai buni”, i-a spus el lui Efrat, folosind o terminologie cu care ea se putea identifica.
Acea ceremonie, în teorie doar o formalitate, a devenit primul pas pe calea lui Salim spre un extremism periculos.
Agitat de victoriile Statului Islamic, el l-a abordat pe șeicul local și a cerut să fie numit muezzin – slujitorul – în noua moschee care se construia în sat, pentru a putea răspândi islamul. Șeicul a fost de acord cu condiția ca el să-și schimbe modul de viață și să devină un musulman devotat.
Salim, care oricum înclina în această direcție, a acceptat imediat condiția.
Efrat a încercat la început să ignore extremismul crescând al soțului ei, dar în curând a devenit imposibil să ignore elefantul din cameră. Când el a început să vocifereze despre acei “evrei eretici”, ea a înțeles în sfârșit că fusese ceva în acele “idei preconcepute” despre evreii care se căsătoreau în afara religiei lor. A înțeles că acestea erau menite să o protejeze și că acum viitorul ei și al fiicelor ei era în pericol.
Când Salim i-a cerut să renunțe la slujba ei de la un prestigios birou de avocatură din Beer Sheva, ea a înțeles că el urmărea să o excludă din societate și a decis să fugă.
Salim, pentru o schimbare, nu a amenințat-o și nici nu a încercat să îi facă rău. În schimb, a căutat să o priveze de ceea ce era cel mai prețios pentru ea – fiicele ei. A părăsit satul cu ele, dar saga nu s-a încheiat.
Scrisorile de la avocații lui au început să se adune pe biroul ei, cerându-i drepturile părintești, iar ea nu știa unde să se adreseze pentru ajutor. Rudele au îndrumat-o către Yad L’Achim, care se luptă tot timpul cu astfel de cazuri, iar organizația de salvare i-a pus la dispoziție membri de top ai echipei sale juridice.
În ciuda unui efort curajos, instanța a decis că era în interesul fiicelor mici să se întâlnească cu tatăl lor arab o dată pe lună, în cadrul unui acord de custodie comună.
Odată cu trecerea anilor, Efrat a devenit mai apropiată de iudaism și și-a înscris fiicele la școli religioase. În ciuda acestui fapt, ele au fost nevoite să meargă periodic în satul lui Salim, în conformitate cu hotărârea judecătorească, unde au auzit atacuri josnice la adresa mamei lor și au fost supuse unor încercări de a le impune învățături musulmane.
Efrat era teribil de îngrijorată de aceste vizite, dar săptămâna aceasta a aflat că nu avea de ce să fie îngrijorată.
“Nu-ți face griji, mamă”, i-a spus fiica ei de opt ani, în timp ce era lăsată în satul arab. “Când sunt în sat, sunt strictă să respect obiceiurile iudaice, fără ca tata să observe. Nu-i dau atenție, vreau doar să fiu evrică”. (Anima News)