Vasul Struma, de fapt un yacht vechi de 74 de ani sub pavilion panamez, a părăsit portul Constanța la 12 decembrie 1941 și a ajuns în rada portului Istanbul a foua zi, unde i s-a defectat motorul. Autoritățile turce au refuzat debarcarea pasagerilor. De ce?
“În primul rând britanicii nu voiau ca să ajungă în Palestina mandatară imigranți evrei ilegali. Al doilea motiv – așa zis – era pretextul invocat de britanici că pe vas s-ar afla și spioni naziști, lucru care nu era adevărat, dar care a fost susținut de autoritățile britanice”, explică istoricul Lucian-Zeev Herșcovici de la Ierusalim.
“Deși Turcia era stat neutru, autoritățile turce s-au opus debarcării ca urmare a presiunilor britanice și deopotrivă germane, în plus se temeau că vor fi nevoite să acorde evreilor statutul de refugiați politici în Turcia.
A fost evocată și posibilitatea ca acești refugiați să plece spre Palestina mandatară pe uscat, cu trenul, dar această idee a fost respinsă, motivându-se că ar cauza nemulțumiri din partea populației arabe de acolo. La acea vreme în Palestina era în vigoare Cartea Albă britanică prin care imigrația evreiască era strict limitată”, adaugă Lucian-Zeev Herșcovici.
În următoarele aproape trei luni Struma a rămas în rada portului Istanbul, timp în care organizații evreiești, inclusiv din Statele Unite au negociat cu autoritățile britanice pentru acceptarea unui număr de imigranți evrei în temeiul unui număr de certificate disponibile dar negocierile au eșuat, inclusiv în privința debarcării copiilor sub 14 ani.
Struma – torpilată de un submarin sovietic
În tot acest timp, refugiații de pe vas au supraviețuit din ajutoarele puse la dispoziție de puternica comunitate evreiască din Istanbul. Nouă persoane care aveau vize de intrare în Palestina, chiar dacă între timp expiraseră au primit aprobare să debarce ca și o femeie gravidă într-o situație extrem de gravă, Medeea Salomovici.
“Pe 23 februarie 1942 Struma, care fusese dus de un remorcher turcesc în Marea Neagră, în afara apelor teritoriale ale Turciei, a fost torpilat și s-a scufundat. După anumite afirmații ar fi fost o torpilă sovietică rătăcită, dar potrivit altor afirmații ale unor istorici Struma ar fi fost scufundată de o torpilă trasă de submarinul sovietic Sc-213”, spune Lucian-Zeev Herșcovici.
“Istoricul Shimon Rubinstein a afirmat pe baza unei cărți publicate în 1978 la Moscova de către istoricul sovietic G. I. Vaneiev că Marea Britanie aliatei ei, URSS, să facă munca murdară, iar Uniunea Sovietică a acceptat. Se pare că nu au fost totuși tratative între cele două guverne, ci între ofițeri navali”, mai spune Lucian-Zeev Herșcovici.
Singurul supraviețuitor al scufundării prin torpilare a vasului Struma a fost un tânăr de 19 ani, pe nume David Stoliar.
“El a reușit să scape înotând, era un înotător perfect. Lângă el se afla un membru bulgar al echipajului, care însă nu a reușit să supraviețuiască, deși s-a agățat de o scândură. El a povestit ce s-a întâmplat după ce a fost salvat. Inițial a fost arestat la Istanbul, a stat în spital și apoi a ajuns în Palestina mandatară. Acolo au apărut în 1951 în ziarul de limbă română Viața Noastră, înființat în anul precedent, o parte a depoziției sale ca și povestirea sa despre tragedia Struma”, explică Lucian-Zeev Herșcovici.
David Stoliar – singurul supraviețuitor
David Stoliar, originar din Basarabia, a trăit o perioadă la Paris apoi a revenit cu tatăl său în 1936 la București, a luptat în războiul de independență al Israelului în 1948 și apoi a lucrat și a trăit în Australia, Japonia și finalmente în Statele Unite, în statul Oregon unde a încetat din viață în 2014 la vârsta de 91 de ani. Mama sa care a rămas în Franța a fost deportată la Auschwitz de naziști unde a fost ucisă în 1942.
Multă vreme David Stoliar a refuzat să vorbească despre tragedia Struma, fiind măcinat de sentimentul de vinovăție al supraviețuitorului.
“David nu a vorbit despre scufundarea Strumei timp de mulți ani. Nici măcar nu i-a spus primei sale soții. Eu i-am spus că ea știa, dar nu a spus nimic pentru că el nu a vorbit niciodată despre asta.” a declarat la RFI Marda Stoliar, văduva lui David și a doua lui soție cu care s-a căsătorit în 1966.
“Când a fost abordat de Greg Buxton la Paris despre un grup de scafandri pe care Greg îi alcătuise pentru a merge în Turcia și a căuta Struma, David a început să vorbească despre scufundare și despre evenimentul în sine. Într-un fel, a simțit că rudele victimelor au dreptul să știe ce știa el. Capacitatea internetului de a-l găsi pe David a adus mulți jurnaliști din întreaga lume la Bend, Oregon pentru a vorbi cu David, ceea ce a fost foarte greu pentru el.”, mai spune Marda Stoliar.
Epava vasului Struma a fost localizată în Marea Neagră în august 2000, iar epava submarinului sovietic SC-213 a fost găsită de un grup de scafandri români, germani și neerlandezi în 2008 și finalmente identificată în 2010 în apele teritoriale românești.
Deși vasul Struma a fost scufundat de un submarin sovietic, cei aproape 800 de refugiați evrei – de care s-a debarasat regimul condus de Ion Antonescu – și membri ai echipajului au fost de fapt victime puterilor beligerante în cel de-al doilea război mondial: Germania Nazistă, URSS și Marea Britanie, precum și ai statului neutru Turcia.
“Fiecare avea interesul său propriu și uneori puterile beligerante pot avea un interes comun, iar în acest caz aveau interesul de a se debarasa de acești emigranți. Marea Britanie se temea că dacă va da certificate acestor emigranți ilegali, ulterior vor apărea și alți emigranți ilegali care de asemenea vor dori să intre în Palestina mandatară unde vor avea loc din nou conflicte deschise între evrei și arabi sau între arabi și autoritățile mandatare britanice.” explică Lucian-Zeev Herșcovici.
Complicitatea puterilor beligerante
După tragedia scufundării Strumei au avut loc proteste în Statele Unite și Marea Britanie, iar evreii din Palestina au cerut pedepsirea cu moartea a guvernatorului britanic al Palestinei de la acea vreme, Harold McMichael, cel care refuzase primirea imigranților evrei.
Grupul sionist-revizionist paramilitar Lehi (Stern) a lansat nu mai puțin de șapte tentative de asasinare a sa în următorii doi ani, ultima în ajunul plecării sale din post pe 8 august 1944. Toate au eșuat însă și McMichael a decedat din cauze naturale în 1969 la 86 de ani.
În contextul Holocaustului în care au pierit șase milioane de evrei, Struma poate părea un detaliu, dar faptul că la această tragedie au contribuit nu doar Germania nazistă și România antonesciană prin persecutarea evreilor, dar și Marea Britanie și URSS ca și Turcia neutră, face din această tragedie petrecută acum 80 de ani unul din cele mai sumbre evenimente din cel de-al Doilea Război Mondial.
Monument Struma ridicat în orașul israelian Holon
Foto Struma – Sursa imaginii: Muzeul Holocaustului Washington